Cultura e Spettacolo

Poesia dialettale calendaVibbu

Dal CalendaVibbu dumila ‘11

Quandu mama facìa lu pani
(di Francesco Daffinati)

Fatti vecchi d’a menti ormai luntani,
tornanu ch mi parinu d’ajeri,
di quando a casa si ‘pastava ‘u pani
‘nta notti, o’ lustru umbrusu di lumeri.[MORE]

Cu vrazza forti e manica ‘mpaddata
E guardandu ‘u sonnu mio i cotraru,
mama, sula, ‘nto menzu d’a nottata,
l’acqua coddiava o’ focularu.

‘Ntantu ‘u luci lentu appiccicava,
stenduta ‘nt’a maìda a rutta ‘i schina,
c’u gottu a pocu a pocu ‘a sponziava,
‘mpastandu a pugnu paru ‘nt’a farina.

Votava ‘a pasta finna a ch’era bona
E poi ‘accuppava cu cuverti a hjiuri,
schjanava ‘i pitti prima ‘a sbeglia ‘u sona
c’avia ‘u ‘nci allesti ‘nta nu paru d’uri.

Cu ‘i fraschi già conzati a forma ‘i jazzu,
‘a rosa ‘o furnu ‘a vampa ‘nci calava,
c’u capidu cogghja ‘u cinnarazzu,
‘nt’o solu bellu nettu ‘i cucinava.

Cuntenta quando poi s’apria ‘a furnata,
cu ‘a pitta fumiandu avia ‘u mi ‘mbita,
a nanna cu ‘nta fadda ‘na jettata:
“Màngiandi figghju ca ‘stu pani è vita”